“Nu știu ce mi-a venit, parcă mi-a luat cineva mințile!”

Cu toții știm cum să construim o machetă de vulcan și să producem, în câteva secunde, o erupție. Puțin detergent de vase, colorant alimentar și … praf de copt – aceasta este rețeta simulării procesului de erupție a unui vulcan și începutul entuziasmului copiilor din jur.

Când le-am arătat copiilor din programul de educație emoțională cum emoțiile lor se transformă într-un vulcan, gata să erupă, au înțeles foarte ușor de ce furia pune stăpânire pe ei în câteva secunde. De ce devin alți copii și nu se recunosc. Și erup.

Erup furie incandescentă, agresivitate, frustare, crize în public, plâns, cuvinte ce dor. După, se simt rușinați și zăpăciți de avalanșa de emoții amestecate și nu își explică supărarea adulților.

Unul dintre copiii m-a întrebat: ”Cine are grijă de vulcanii noștri?”.

Chiar așa, cine are grijă de ei?

Știm care sunt vulcanii noștri activi?

Le vedem doar explozia și când erupția lor afectează viața celor dragi începem să îi căutăm și să le cercetăm structura: vulcanii din natură acumulează material pentru lavă, iar vulcanii noștri prind toate emoțiile.

Erupția emoțională nu apare dacă acumulăm frustrare constant, ea este exclusiv rezultatul creșterii intensității emoțiilor: un strop de frustrare azi, un pumn de dezgust legat de propria persoană mâine, un bulgăre de rușine de săptămâna trecută, puțină tristețe de alaltăieri.

Știi acel moment în care tristețea te copleșește, te afundă într-o zonă plină de durere, din care tot ce îți vine să faci este să uiți și să te detașezi?

Poți găsi o evadare rapidă, dar tristețea aceea, cu întrebări despre rostul tău în lume, se ascunde undeva doar pentru un timp. Nu îi dai atenție și te bucuri că nu mai este cu tine. Știi că ți-ar fi mai bine să vezi ce îți spune tristețea despre tine, dar acolo, în teritoriul ei, este multă durere și te întrebi dacă poți face față. Vin și alte emoții peste tine: rușine, furie, dezamăgire. Treci și peste ele repede. Și la un moment dat, toate acele emoții, puse sub preș, netrăite, nelămurite, se adună într-un râu de lavă.

Vulcanul tău se apropie de o erupție, fără ca tu să ghicești semnele: nervozitate fără motiv, oboseală, neliniște, insomnii. Explozia de lavă emoțională este însă cu semne adânci: furie, violență, depresie, suicid.

Când ignorăm emoțiile și le facem vânt în adâncuri, temperatura crește rapid. Nu este de mirare că o replică incisivă a unui necunoscut declanșează o explozie de furie și comportamente și nu știm de unde au apărut.

 

“Nu știu ce mi-a venit, parcă mi-a luat cineva mințile!”

 

Da, cu toții avem multe momente din acestea. Da, fiecare are un vulcan de emoții care devine activ fără să avem semne evidente. Nu este ușor să îl ții sub control, dar merită să faci cunoștință cu emoțiile tale, după explozii repetate. Intensitatea emoției scade după ce o recunoaștem, o acceptăm și o lăsăm să treacă, în ritmul și felul ei. Îți dai seama că ești trist. Stai azi de vorbă cu tine, cel trist. Închipuie-ți că tristețea este o persoană cu care stai la taclale despre viață. Azi 10 minute, mâine 20 de minute.

Vei vedea surprins că a treia zi, tristețea nu mai este așa puternică. Nu îți mai vine să o alungi, nu fugi de ea. Te împrietenești cu ce simți. Îi dăi spațiu să fie și să se stingă. Astfel, emoțiile nu mai alimentează un vulcan efervescent, ci se structurează, capătă sens pentru noi și să împletesc mai echilibrat în propria noastră identitate.

Vulcanul tău ce material emoțional adună?

Partea cea mai grea este a separa aceste emoții unele de altele, pentru că furia și frustrarea sunt similare, dar nu identice.

Niciodată o emoție nu vine singură, ceea ce trăim este un amalgam de sentimente și senzații. Cu puțin exercițiu emoțional, putem face ordine în emoții. Și le trăim pe fiecare în parte, dându-le sens. A te împrieteni cu emoția este ca un exercițiu de gimnastică: cu cât ești mai curios să îți cunoști emoția, cu atât vei știi mai bine ce să faci cu ea și ce rost are în viața de zi cu zi.

Cu grijă față de sine și cu răbdare, alfabetul tău emoțional nu va mai fi așa de greu de descifrat. Vulcanii noștri emoționali vor avea erupții mai ușor de controlat. Mai puțin devastatoare și neașteptate.

Vulcanul tău ce material emoțional adună? Bucurie, tristețe, rușine, frică – toate sunt colorate și parte din tine.

Ai curaj să stai cu ele și să le cunoști? Merită!